Cu zambetul rece
Pe drum colinda.
Tristetea, deodata o cuprinse usor
Caci isi aduse aminte de zile trecute,
Cu dor.
Copilarie, unde te duci, de ce pieri,
As fi vrut totdeauna cu mine sa speri.
Ca vom fi impreuna la bine la greu,
Ca un suflet pereche, noi doi,
Tu si eu.
Imi revine acum cu melancolie un gand,
Cand langa lac stateam si cu placere gandeam
Atunci cand mare voi fi mereu voi zambi.
Dar mai stiu eu,
Cate ganduri aveam,
Tot un copil inocent ramaneam.
Dar totul s-a dus ca un val trecator,
Ca si gandul, unui copil visator.
Osiac Teodora Maria(Bucuresti cls. a VI-a)
Voi continua cu alte poezii, in week-end...
